Analiza societăţii umane

Autor: ing. Constantin Teodorescu

Articolul "Analiza societăţii umane" analizează evoluţia societăţii umane, pe baza punctelor caracteristice şi evoluţiei calitative a forţelor de producţie şi a relaţiilor sociale, şi deduce că se impune o nouă epocă istorică în care să fie eradicată exploatarea omului de către om.

Analiza evoluţiei societăţii umane

Pentru a analiza societatea umană şi, mai ales, pentru a găsi soluţii cu privire la evoluţia socială, trebuie înţeleasă esenţa societăţii umane, menirea ei, şi cunoscute etapele evoluţiei sale.

În matematică, pentru a construi o dreaptă, trebuie cunoscute cel puţin două puncte care să aparţină dreptei. Pentru a construi o curbă, trebuie cunoscute nu numai punctele ei caracteristice ci şi alura curbei de o parte şi de alta a fiecărui punct caracteristic.

Aşa stau lucrurile şi cu societatea umană: trebuie cunoscute punctele caracteristice ale evoluţiei sale şi alura evoluţiei între punctele caracteristice vecine.

Punctele caracteristice ale evoluţiei societăţii umane, după cum au fost prezentate în postarea „Societatea umană”, sânt:

-        Trecerea la mersul biped.

-        Descoperirea focului.

-        Trecerea la organizarea (societatea) gentilică.

-        Trecerea la exploatarea omului de către om.

(Ştiu, istoricii şi sociologii au alte puncte de vedere, să fie sănătoşi; tocmai de aceea analizele lor sânt lipsite de soluţii viabile).

Să ne lămurim. Până la trecerea la mersul biped, nu se poate vorbi de om şi de societate umană, ci de o specie de animal ale cărui viaţă şi mod de trai nu se deosebeau de ale celorlalte animale. Necesitatea de a supravieţui, condiţiile de mediu şi gândirea mai evoluată, dezvoltată pentru a suplini lipsa mijloacelor agresive, au determinat pe omul animal să renunţe la mersul patruped şi să treacă la mersul biped. Prin aceasta,

-        şi-a lărgit zona de observare, orizontul,

-        i-au crescut mobilitatea, viteza de reacţie şi viteza de deplasare,

-        a căpătat posibilitatea folosirii mâinilor pentru alte activităţi şi pe timpul mersului,

-        s-a declanşat activitatea de producere a uneltelor şi obiectelor necesare traiului şi

-        a crescut gradul de socializare.

Astfel, omul a părăsit lumea animală şi a inaugurat prima epocă a societăţii umane, epoca sălbăticiei, cum a fost numită de ilustrul cercetător american Lewis H. Morgan, în lucrarea „Societatea antică”, publicată în 1877, conform [1].

Prin trecerea la mersul biped, omul şi-a eliberat mâinile pentru desfăşurarea de diverse activităţi şi, prin aceasta, a declanşat unul dintre motoarele de evoluţie a societăţii umane, care constă în producerea de unelte şi obiecte necesare traiului, ceea ce astăzi înţelegem prin forţele de producţie.

În capitolul 10 din [2], s-a arătat că viaţa are patru caracteristici fundamentale: supravieţuirea, învăţarea, înmulţirea şi adaptarea la mediu. Aceste caracteristici sânt proprii oricărei vieţuitoare, prin urmare şi omului. Numai că omul, ca urmare a diviziunii pe sexe, prevăzută în codul vieţii, după cum s-a arătat tot în capitolul 10 din [2], posedă în formă integrală doar trei dintre caracteristicile fundamentale, anume supravieţuirea, învăţarea şi adaptarea la mediu, iar caracteristica de înmulţire doar pe jumătate, ceea ce face ca supravieţuirea sa să se producă doar într-o societate formată din mai mulţi indivizi cu sexe diferite. Traiul într-o societate însă presupune stabilirea unor relaţii stricte şi stabile între diferiţii indivizi, ceea ce numim relaţiile sociale.

Astfel, constatăm că societatea umană s-a format şi a evoluat, din preistorie şi până astăzi, pe baza forţelor de producţie care se produc şi se folosesc într-un sistem de relaţii sociale.

Rod al învăţării şi al gândirii creatoare, ambele împletite cu experienţa cotidiană, forţele de producţie au o dezvoltare neîntreruptă, continuă şi progresivă, după cum s-a demonstrat în [2]. (A se vedea şi postarea „Societatea umană” de pe acest blog). În schimb, relaţiile sociale au un domeniu de forme posibile limitat şi, din această cauză, au o evoluţie ciclică, în formă de spirală, pasul spiralei fiind determinat de progresul tehnic al forţelor de producţie.   

Referitor la impactul asupra evoluţiei societăţii, trebuie să remarcăm că atât forţele de producţie cât şi relaţiile sociale pot avea fie impact pozitiv, fie impact negativ, pe ansamblul lor sau pe unele componente.

Exemple de componente ale forţelor de producţie cu impact negativ sânt:

-        producerea, vânzarea şi utilizarea armamentului de orice fel;

-        producerea, vânzarea şi consumul de droguri;

-        chimizarea produselor alimentare;

-        poluarea atmosferică de diverse tipuri, etc.

Exemple de componente ale relaţiilor sociale cu impact negativ sânt:

-        discriminarea de orice fel;

-        admiterea sau promovarea nedreptăţilor de orice fel;

-        corupţia şi furtul, etc.

Oare am putea analiza evoluţia caracterului forţelor de producţie şi relaţiilor sociale de-a lungul evoluţiei societăţii umane? Se spune că încercarea moarte n-are şi vom încerca să analizăm, concomitent, evoluţia calitativă a forţelor de producţie şi a relaţiilor sociale între punctele caracteristice ale evoluţiei societăţii umane prezentate mai sus, folosindu-ne de fig.1.

Figura 1. Evoluţia calitativă a forţelor de producţie şi a relaţiilor sociale,

de-a lungul evoluţiei societăţii umane.

Menţionăm că este vorba de o analiză calitativă a evoluţiei forţelor de producţie, reprezentate prin linie întreruptă, şi relaţiilor sociale, reprezentate prin linie continuă, între punctele caracteristice ale evoluţiei societăţii umane.

După trecerea la mersul biped şi până la descoperirea focului, forţele de producţie, abia apărute sub forma primelor unelte, se dezvoltă lent dar progresiv, iar relaţiile sociale se înfiripă mai lent, dar tot în ritm progresiv. Aceleaşi tendinţe se menţin şi pe intervalul dintre descoperirea focului şi organizarea gentilică.

În schimb, după trecerea la organizarea gentilică şi pe toată durata ginţii, în timp ce forţele de producţie îşi menţin aproximativ acelaşi ritm progresiv de creştere, pe seama învăţării şi acumulării de noi cunoştinţe, evoluţia relaţiilor sociale este mai rapidă şi parcurge toate formele de familie descrise cu multă pricepere şi cu măiestrie de către ilustrul cercetător american Lewis H. Morgan, în lucrarea „Societatea antică” publicată în 1877, [1].

Perioada organizării gentilice a fost perioada cea mai luminoasă şi benefică din întreaga evoluţie a societăţii umane, perioada când s-au format şi desăvârşit limbile, au apărut şi s-au dezvoltat cultura şi conştiinţa socială şi de gintă, s-a desăvârşit şi înnobilat sufletul uman, s-au pus bazele organizării sociale, toate săvârşite într-o deplină armonie socială şi în spirit de deplină libertate, egalitate şi frăţie între oameni. Şi nu mă pot abţine să nu remarc că multora dintre contemporanii mei, nici nu le vine să creadă că au existat asemenea vremuri, dar Lewis Morgan le-a trăit mulţi ani, în sânul unor triburi ale băştinaşilor de pe continentul american.

Evoluţia societăţii umane din perioada organizării gentilice a culminat cu apariţia familiei monogame, formă de familie care a dăinuit până astăzi, când se încearcă a fi înlocuită de familia homosexuală.

Cu apariţia şi întronarea familiei monogame s-a săvârşit o adevărată revoluţie socială, care este descrisă în [2], capitolul 12.

Ca urmare a evoluţiei forţelor de producţie, pe baza învăţării şi gândirii creatoare, îmbinată cu evoluţia relaţiilor sociale care au culminat cu familia monogamă, s-a ajuns ca productivitatea unui om să depăşească necesarul propriu de consum. Producţia ce depăşea consumul propriu a putut fi schimbată, devenind marfă. Dar, odată cu produsele sale, a devenit marfă chiar şi omul care le producea. Aşa a apărut sclavia şi s-a întronat o nouă epocă istorică: epoca civilizaţiei.

Prin apariţia sclaviei, au apărut statele şi imperiile, au apărut regii şi împăraţii, au apărut războaiele de jaf şi de cotropire, războaie, jaf şi cotropire ce continuă şi astăzi, deşi locul regilor şi împăraţilor a fost luat de preşedinţi aleşi „democratic” prin „votul universal” al supuşilor.

Odată cu apariţia sclaviei, atât forţele de producţie cât şi relaţiile sociale au suferit o restructurare calitativă.

Din relaţii bazate pe libertatea, egalitatea şi frăţia tuturor oamenilor din gintă, relaţiile sociale au devenit brusc relaţii de exploatare, libertatea fiind înlocuită cu sclavia pentru majoritatea oamenilor, egalitatea fiind înlocuită cu rangul în administraţie şi cu gradul de bogăţie acumulată, iar frăţia fiind înlocuită cu lupta de clasă, după cum a remarcat şi Marx în capitolul I din [3]: „Istoria oricărei societăţi de până azi este istoria luptei dintre clase”.

Pe toată perioada epocii civilizaţiei, componenta pozitivă a relaţiilor sociale s-a diminuat continuu, iar componenta negativă a acestora, apărută brusc odată cu apariţia sclaviei, s-a accentuat continuu, devenind astăzi sufocantă aproape pe toată planeta.

Forţele de producţie, deşi au continuat să crească vertiginos, s-au divizat şi ele în componentele pozitivă şi negativă. În timp ce componenta pozitivă, referitoare la asigurarea existenţei şi supravieţuirii majorităţii populaţiei, a evoluat lent dar progresiv, pe parcursul întregii epoci, componenta negativă, referitoare la mijloacele de luptă necesare războaielor şi asupririi, a evoluat vertiginos, devenind principala pârghie a cunoaşterii şi cercetării.

Cu astfel de evoluţii, de-a lungul întregii epoci a civilizaţiei, nu e deloc surprinzător că omenirea a ajuns într-un marasm total, fiindu-i pusă în pericol chiar existenţa.

Ieşirea nu e decât una: înlăturarea cauzelor care au dus la acest marasm. Cum cauza fundamentală este exploatarea omului de către om, tocmai aceasta trebuie cu desăvârşire eliminată, ceea ce necesită trecerea într-o nouă epocă istorică, epocă în care să reînvie spiritul de libertate, egalitate şi frăţie, evident la nivelul actual al componetei pozitive a forţelor de producţie şi cu eliminarea completă a componentei negative a acestora. Înfăptuirea unor asemenea deziderate însă este imposibilă în cadrul actualei forme de organizare a societăţii umane.

Totodată, întârzierea înfăptuirii dezideratelor pune în pericol chiar existenţa societăţii umane. De aci provine necesitatea stringentă de trecere urgentă la construcţia unei noi forme de societate umană.

Cum va arăta noua societate şi mai ales pe ce principii poate fi construită şi ce  caracteristici trebuie să îndeplinească se va încerca a se lămuri, într-o postare viitoare.

      

Bibliografia

1   FRIEDRICH ENGELS: Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului. În legătură cu

cercetările lui Lewis H. Morgan. Traducere şi cuvânt introductiv de S. Emil. Ediţia II-a. Editura Partidului Social Democrat. 1945.

2  CONSTANTIN TEODORESCU: Structură şi evoluţie. Editura MATRIX ROM. Bucureşti

2016. Ediţia a 5 – a revizuită şi adăugită.

3   KARL MARX şi FRIEDRICH ENGELS: Manifestul Partidului Comunist în Texte care au

zguduit lumea, redactor Viorel Dumitraşcu, Argument Gellu Dorian. Editura Moldova – Iaşi,

1994.