Legile, principiile şi caracteristicile mişcării

Autor: ing. Constantin Teodorescu

Articolul "Legile, principiile şi caracteristicile mişcării" reia ultima parte a capitolului "13 Mişcarea. Legi, principii şi caracteristici" din studiul "Structură şi evoluţie" şi prezintă o sinteză a legilor, principiilor şi caracteristicilor fundamentale ce guvernează mişcarea în Univers, constituind o premisă pentru rescrierea fizicii şi cosmogoniei.

Legile, principiile şi caracteristicile mişcării

Analiza desfăşurată de-a lungul celor trei paragrafe precedente a surprins, poate, prin simplitatea ei. Dar nu e nimic surprinzător.

Pe parcursul studiului, de mai multe ori s-a remarcat că atât cosmosul şi Universul în ansamblu cât şi lumea înconjurătoare sânt simple în esenţa lor, în organizarea lor, numai că, noi oamenii, în încercarea de a le înţelege, le complicăm şi ne complicăm rătăcind prin hăţişul interconexiunilor dintre fenomenele şi evenimentele ce se desfăşoară simultan, în număr mare şi înlănţuite.

Când ajungem să înţelegem esenţa fenomenelor şi evenimentelor din jurul nostru, bezna este dintr-odată luminată şi toate se aşează într-o logică şi într-o curgere firească. 

Şi esenţa Universului şi lumii în care trăim este simplă: tot şi toate din jurul nostru şi tot şi toate câte există sânt formate din două mărimi fundamentale, masă şi energie.

Masa există prin particula sa elementară (fundamentală) numită grăuntele de masă, iar energia există prin elementul de energie numit stropul de energie. Şi grăuntele de masă şi stropul de energie, prin îngemănare cu mişcarea giroscopică, devin electronul şi fotonul, particulele elementare şi fundamentale, care stau la baza alcătuirii şi devenirii a tot ce există în noi, în jurul nostru şi în tot hăul Universului.

La baza alcătuirii şi devenirii a tot ce există în noi, în jurul nostru şi în tot hăul Universului, stau cele două legi fundamentale, corespunzătoare interacţiunilor dintre mase şi dintre energii:

1.      legea atracţiei dintre mase şi

2.      legea atracţiei dintre energii.

Legea atracţiei dintre mase are o formulare matematică clară şi simplă, demonstrată de Newton. Legea atracţiei dintre energii nu poate fi exprimată printr-o relaţie matematică, fiindcă nu poate fi apreciată, comensurată, energia din Univers. Dar manifestarea ei este prezentă în orice formă de mişcare, după cum s-a demonstrat în postarea celei de a treia părţi a capitolului  13, prin

3.      legea fundamentală a mişcării, exprimată matematic prin relaţia F = E_m/r_m.

Legea fundamentală a mişcării este chiar forţa care produce mişcarea, în mişcarea liniară, şi este forţa centrifugă, în mişcarea de rotaţie. Forţa centrifugă care acţionează asupra elementului de masă este exprimată prin relaţia (1), iar forţa centrifugă care acţionează asupra elementului de energie este exprimată prin relaţia (2), ambele din postarea „Mişcarea de rotaţie”.

În mişcarea de rotaţie a energiei, legea atracţiei dintre energii are o dublă manifestare: pe de o parte, se manifestă prin legea fundamentală a mişcării, ca forţa centrifugă, dar, pe de altă parte, se manifestă şi ca atracţie dintre energia întregii structuri ce se roteşte şi elementul de energie aflat în rotaţie, prin forţa de atracţie a energiei structurii, relaţiile (9) şi (10) din postarea „Mişcarea de rotaţie”. Astfel, celor trei legi li se adaugă şi a patra:

4.      legea atracţiei energiei structurii aflată în mişcare de rotaţie.

Acestea sânt cele patru legi fundamentale care stau la baza organizării şi evoluţiei tuturor structurilor existente în Univers.

Celor patru legi fundamentale li se adaugă

5.      mişcarea giroscopică şi

6.      principiul corelaţiei energetice.

Împreună, stau la baza alcătuirii şi evoluţiei tuturor structurilor din Univers: nucleare, atomice, moleculare şi galactice.

Pentru mişcarea de rotaţie este caracteristică mişcarea giroscopică, mişcare ce asigură atât stabilitatea cât şi evoluţia mişcării de rotaţie. Pentru masă, mişcarea giroscopică este analizată în subcapitolele 2.2 şi 2.3, fără şi cu precesie, iar pentru energie este analizată în capitolul 5. Cele mai semnificative rezultate din capitolul 5 au fost reluate succint şi în paragraful 13.3 din capitolul 13, toate din [1].

Mişcării giroscopice îi este propriu principiul corelaţiei energetice, care este demonstrat şi explicat în paragraful 2.2.4 din subcapitolul 2.2 şi este folosit în paragraful 12.4 din capitolul 12, pentru explicarea unor fenomene ale climei terestre, toate din [1]. (A se vedea şi postarea „Legea forţei centrifuge”).

Toate cele patru legi fundamentale se manifestă prin forţe specifice, care alcătuiesc forţele de bază, existente natural şi obiectiv.

Prin combinarea unora dintre forţele de bază sau pe baza unor efecte ale acestora, în lumea vie, dar mai ales în activitatea umană, se obţin forţe provenite sau derivate, utile desfăşurării unor activităţi.

Referitor la forţele provenite sau derivate, trebuie făcută observaţia că noi oamenii am procedat şi procedăm greşit, obţinând masiv asemenea forţe din arderea de combustibili, în loc să căutăm obţinerea lor din forţele de bază. Studiul "Structură şi evoluţie" conţine multe asemenea sugestii şi invitaţii.

Bibliografia:

1  CONSTANTIN TEODORESCU: Structură şi evoluţie. Editura MATRIX ROM.

    Bucureşti 2015. Ediţia a 4 – a revizuită şi adăugită. Existentă  la Bibliotaeca Naţională, la Biblioteca      
    Centrală Universitară Carol I şi la Biblioteca Centrală a Universităţii Politehnica Bucureşti..