Mişcarea gay - mişcare antisocială

Autor: ing. Constantin Teodorescu

Articolul Mişcarea gay - mişcare antisocială demonstrează caracterul antisocial al mişcării prin aceea că iese în afara programului informatic alcătuit de Dumnezeu şi implementat în aura vieţuitoarelor cu structură celulară, program ce dirijează evoluţia organismelor vii, inclusiv viaţa umană.

Curins:

1 Premisele mişcării gay

2 Caracterul antiuman şi antisocial al mişcării gay

1  Premisele mişcării gay

Prin mişcarea gay se au în vedere persoanele a căror orientare sexuală este de lesbian, gay, bisexual sau transgen. Principalele premise ale mişcării gay sânt

-        dreptul la alegerea orientării sexuale şi

-        dreptul la nediscriminare de orice fel

şi membrii mişcării şi le revendică prin interpretarea unor prevederi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948.

Recunoscută în principalele ţări occidentale şi din NATO, mişcarea este folosită astăzi, de către acestea, ca mijloc de presiune politică şi economică asupra ţărilor unde nu este recunoscută. În SUA este recunoscută şi practicată larg în armată şi în viaţa socială, fiind cunoscut cazul ambasadorului american la Bucureşti, din timpul guvernării Năstase, care era homosexual şi era la post cu ţiitorul său.

2 Caracterul antiuman şi antisocial al mişcării gay

Conform [1], lumea vie de pe planeta noastră are două componente:

-        una cu evoluţie haotică, viaţa cu structură subcelulară, şi

-        cealaltă cu evoluţie programată, viaţa cu structură celulară căreia îi aparţinem şi noi oamenii.

Prin cercetări, am demonstrat atât apariţia şi evoluţia haotică a vieţii subcelulare cât şi evoluţia programată a vieţii cu structură celulară, pe baza unui program informatic cu structură numai energetică, făurit de Dumnezeu şi implementat în aura corpurilor vii.

Pe baza instrucţiunilor programului implementat de Dumnezeu în aură, în toate celulele corpului viu se formează un subprogram informatic material, numit codul genetic, care dirijează evoluţia celulei, de-a lungul întregii vieţi.

Tot pe baza instrucţiunilor programului implementat în aură, corpul viu îşi formează diverse subprograme necesare asigurării existenţei şi evoluţiei, cum ar fi: văzul, pipăitul, mersul, desfăşurarea de diverse activităţi, procedee de analiză şi de raţionament şi altele. La om, pe baza instrucţiunilor aceluiaşi program din aură, se formează conştiinţa umană (sufletul) care are sediul tot în aură şi, la deces, părăseşte corpul purtând cu sine toate cunoştinţele, faptele şi trăirile căpătate sau făptuite de-a lungul vieţii. În funcţie de acestea, pe baza aceluiaşi program, sufletul este admis sau nu în Raţiunea universală, care este o structură de energie veşnică şi păstorită de Dumnezeu.

Pentru a permite o evoluţie amplă şi nestânjenită a conştiinţei umane, Dumnezeu, prin programul său, a lăsat omului liberul arbitru asupra propriei evoluţii în viaţă, dar i-a dirijat evoluţia către un cadru social, către formarea de societăţi umane, prevăzând în programul implementat în aură, două restricţii:

-        diviziunea pe sexe şi

-        incompatibilitatea genetică între indivizi rude de sânge.

Ambele restricţii au menirea de a facilita viaţa în cadrul unor societăţi umane, deoarece societatea umană este cadrul propice pentru formarea şi evoluţia conştiinţei umane. În acelaşi sens al lărgirii cadrului social, a doua restricţie, incompatibilitatea genetică, interzice categoric relaţiile sociale între indivizi rude de sânge, deoarece astfel de relaţii duc la degradarea biologică a descendenţilor şi la dispariţia speciei.

Conform aceloraşi două restricţii, noi oamenii ne naştem cu următoarele predeterminări precise:    

-        caracterul social,

-        sexul şi

-        cercul rudelor de sânge.

Aceste predeterminări se adaugă însuşirilor generale ale tuturor vieţuitoarelor: supravieţuirea, învăţarea, înmulţirea şi adaptarea la mediu. Pe baza predeterminărilor şi însuşirilor generale, pot fi formulate trăsăturile fundamentale ale adevăratei credinţe în Dumnezeu:

-        încadrarea armonioasă în viaţa socială,

-        păstrarea, respectarea şi protejarea apartenenţei la sex (ca persoană, ca individ),

-        păstrarea apartenenţei la cercul rudelor de sânge şi respectarea acestora,

-        facilitarea, sieşi şi celor din jurul său, îndeplinirii însuşirilor generale de supravieţuire, de învăţare, de înmulţire şi de adaptare la mediu, în cooperare şi în cât mai bune condiţii.

Aşadar, în programul făurit de Dumnezeu, nu este loc nici de homosexuali, nici de lesbiene, nici de bisexuali şi nici de transgeni, toate aceste manifestări fiind nu numai străine ci şi ostile societăţii umane. Iar faptul că principalele ţări vestice au legiferat mişcarea gay arată că, în actualul stadiu de evoluţie, capitalismul a ajuns un pericol pentru existenţa omenirii şi, evident, decurge necesitatea înlocuirii grabnice a acestei societăţi ajunsă la o astfel de degradare.

Toate ororile şi chinurile din societatea de astăzi sânt chinurile facerii unei noi societăţi care va instaura, pe tot pământul, preceptul „omul pentru om este frate şi prieten”.

Cine doreşte mai multe amănunte, le găseşte pe subpagina „Dumnezeu şi credinţa” de pe pagina mea „Structura si evolutie” pe Facebook sau în postările de pe blogul www.Structurasievolutie.blogspot.com la adresa https://www.blogger.com/blogger.g?bloglD pe Google Chrome.

P.S. Nu pot încheia fără să amintesc, cu deosebită mândrie, că dacii, poporul căruia îi aparţin şi în limba căruia vorbesc şi v-am scris, au intuit toate cele arătate mai sus încă din vremea ultimei glaciaţiuni, cu peste zece mii de ani în urmă. Tocmai pentru a evita relaţiile sexuale între rude de sânge s-au inventat şi introdus gradele de rudenie şi s-au organizat nedeile, sărbători ale populaţiilor de pe arii largi, pentru a înlesni formarea de cupluri fără nici o bănuială de legături de sânge.   

Cum să nu fiu mândru că dacii mei au fost primul şi singurul care, dintre toate popoarele care au populat Pământul, dintru începuturile sale – cu peste zece mii de ani în urmă – şi până astăzi, a conştientizat existenţa lui Dumnezeu şi a sufletului, a crezut în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului şi niciodată nu şi-a imaginat şi nu a crezut în alţi zei. Mai multe amănunte pe subpagina „Continuitatea dacilor si limbii dace” de pe pagina „Structura si evolutie” pe Facebook.

Bibliografia

1  CONSTANTIN TEODORESCU: Structură şi evoluţie. Editura MATRIX ROM. Bucureşti 2015.

    Ediţia a 4 – a revizuită şi adăugită.