Zorii unei noi epoci istorice

Autor: Ing. Constantin Teodorescu

Articolul Zorii unei noi epoci istorice prezintă concluziile trase de autor din desfăşurarea evenimentelor în anul 2014, pe baza analizei societăţii umane făcută în studiul Structură şi evoluţie. Structuri fizice, cosmice, aura, sufletul şi credinţa în Dumnezeu.

Au trecut câţiva ani de când am terminat de scris capitolul 11 „Societatea umană” din studiul „Structură şi evoluţie” şi evoluţia lumii din anii aceştia a dezvăluit că viitoarea epocă socială, al cărei început abia îl întrezăream atunci, pentru un viitor apropiat dar neprecizat, deja a început cu anul 2014. Faptul pare surprinzător la prima vedere, dar este firesc şi legic, pentru că orice proces, orice sistem dinamic, cu evoluţia bazată pe acumulare, cum sânt şi sistemele sociale, la un anumit moment, ajunge la saturaţie, îşi epuizează toate pârghiile şi mijloacele de evoluţie şi de supravieţuire şi, când acumularea nu mai asigură nici măcar supravieţuirea, urmează sfârşitul, în mod inevitabil. De această soartă nu poate scăpa nici „strălucita epocă a civilizaţiei”, epocă a exploatării, jafului şi fărădelegii, toate făcute „în numele legii”.

Începută cu sclavia, etapă în care un om dispunea de munca şi de viaţa sclavilor săi, trecută apoi prin etapa feudală a iobăgiei, în care un om dispunea de munca tuturor iobagilor de pe moşia sa şi, indirect, şi de viaţa lor, prin etapa industrializării, în care un om dispunea de munca şi, indirect, şi de viaţa a mii şi zeci de mii de lucrători din fabricile şi uzinele sale, epoca civilizaţiei a ajuns, cu câţiva zeci de ani în urmă, la stadiul în care un grup de oameni au dispus de munca şi de viaţa întregii populaţii a ţării. Firesc şi legic, trebuia să urmeze şi a urmat chiar perioada globalizării, care a tins a pune la dispoziţia unui grup restrâns de oameni, munca şi viaţa întregii omeniri, ca un ultim efort de a menţine ritmul de acumulare.

Şi, un număr de ani, globalizarea chiar s-a desfăşurat impetuos. Numai că, după un timp, a început să scârţâie.

După exemplul american, în faza iniţială a globalizării, la proces au participat principalele ţări capitaliste, doar Anglia cu mai puţină forţă, fiind măcinată de racile interne. Treptat, toate fluxurile de capital s-au transformat într-un şuvoi controlat de grupul din Statele Unite, după cum se afirmă şi se pretinde că lumea a devenit unipolară, cu un singur centru de conducere, fireşte cel american, pentru că, aşa cum rezultă din practica relaţiilor internaţionale din ultimul secol, Statelor Unite le sânt străine noţiunile de colaborator sau de prieten, pentru ele un alt stat nu poate fi de cât supus sau duşman.

Treptat, pe măsură ce ţările europene, inclusiv Germania, Franţa şi Olanda, (de Anglia nu mai vorbim), deveneau tot mai supuse dictatului american, o serie de ţări, începând cu China şi Vietnamul, cărora li s-au alăturat India, Brazilia, Africa de Sud, au început a se distanţa şi a se împotrivi dictatului american, protejându-şi propriile economii.

Înglodate în datorii, cu rezervele de resurse naturale din ce în ce mai epuizate şi cu o armată din ce în ce mai costisitoare, Statele Unite au început o goană nebună, dar vitală, după resurse naturale. Cu motive inventate şi împotriva normelor internaţionale de drept, cu scenarii de bâlci întocmite de „faimoşi” generali şi strategi militari, au ocupat şi jefuit Irakul şi Afganistanul, cu un dispreţ total faţă de cetăţenii acestora. Irakul le-a adus petrol ieftin, Afganistanul le-a adus supremaţia în reţelele de opiu. Totodată, armata lor a fost contaminată iremediabil de traficul şi de consumul de droguri şi de homosexualitate, astfel că, după părăsirea Irakului, se tem să mai trimită trupe terestre împotriva mercenarilor plătiţi de islamişti.

Brusc, Statele Unite au prins gustul revoluţiei, ca mijloc de instaurare de dictaturi subordonate. După revoluţiile portocalii din Georgia, România şi Ucraina din 2004, care s-au împotmolit în dictaturi putrede de corupţie şi cu un dispreţ total faţă de cetăţeni, au provocat revoluţiile din nordul Africii şi din Siria, unde au instaurat haosul şi fărădelegea.

În tot acest timp, Rusia a vut o poziţie aparte. Pe de o parte a cochetat cu China, India, Brazilia şi Africa de Sud în organizaţia BRICS, dar pe de altă parte, într-o naivitate greu de înţeles, a rămas fidelă înţelegerilor cu americanii. În anul 2013 însă, americanii au socotit că este timpul să pună mâna pe imensele resurse naturale ale Rusiei. Prin Uniunea Europeană, au provocat-o în Ucraina. Profitând de duplicitatea preşedintelui, au atras Rusia într-o capcană: mimând împotrivirea la asocierea cu Uniunea Europeană, preşedintele Ucrainei a obţinut un enorm ajutor financiar din Rusia, măcinat imediat de corupţii din jurul său. Totodată, la început prin Polonia, Germania şi Franţa, apoi prin amestec direct, au amorsat şi întreţinut maidanul din Kiev. Când condiţiile au fost coapte, s-a trecut direct la atacarea Rusiei: mai întâi, s-a parafat o înţelegere între preşedinte şi protestatarii din maidan, garantată de Franţa, Germania şi Polonia şi supervizată de ambasadorul Rusiei la Kiev, după care s-a trecut imediat la preluarea puterii prin forţă, la Kiev şi în toată ţara, ţintindu-se la preluarea flotei ruse din Crimeea, cu ajutorul navelor americane deja prezente în marea Neagră. Acţiunea însă n-a mai păcălit Rusia. Ca şi cum ar fi primit o lovitură de măciucă, ursul rus s-a trezit din hibernare.

Înţelegând brusc pericolul pierderii flotei din Crimeea şi, prin aceasta, pericolul scoaterii Rusiei atât din marea Neagră cât şi din marea Mediterană, cu trupe de la baza din Crimeea, ruşii au separat-o de Ucraina. Primind un ajutor nepreţuit de la noua putere din Kiev, care a trecut la desfăşurarea pe scară largă de acţiuni fasciste şi de discreditare şi discriminare a populaţiei rusofone din Ucraina, acţiuni care au speriat populaţia din Crimeea, Rusia a protejat organizarea şi desfăşurarea referendumului de separare de Ucraina şi alipire la Rusia.

Alipirea Crimeei la Rusia este conformă normelor de drept internaţional existente, deoarece se bazează pe precedentul Kosovo, realizat de Statele Unite pe cale militară şi considerat conform normelor de drept internaţional, şi pe principiul autodeterminării, pentru care populaţia s-a pronunţat prin referendumul desfăşurat nu numai corect, în linişte şi în ordine, ci şi într-o atmosferă de sărbătoare.

Evenimentele din februarie 2014 de la Kiev şi evenimentele din Crimeea din martie 2014 reprezintă punctul de inflexiune al societăţii umane, care marchează începutul sfârşitului epocii civilizaţiei, bazată pe exploatarea omului de către om, şi începutul trecerii la o nouă epocă istorică, bazată pe colaborarea frăţească dintre oameni şi popoare.

Adusă brusc la realitate, după o amorţeală de decenii, Rusia devine principalul oponent militar al americanilor şi se lansează puternic în arena internaţională:

-        se ataşează ferm ţărilor BRICS şi strânge legăturile cu acestea,

-        încheie o alianţă economică strategică cu China,

-        lărgeşte colaborarea economică cu majoritatea ţărilor din fosta URSS,

-        susţine cu fermitate populaţia rusă din Ucraina.

Americanii, năuciţi de insuccesul din Crimeea, trec la acţiuni besmetice şi, împreună cu Uniunea Europeană, impun sancţiuni după sancţiuni Rusiei, sperând în colapsul economic al acesteia.

Rusia sfidează pe autorii sancţiunilor şi, simţind coeziunea patriotică a populaţiei, trece la măsuri ferme nu numai de contracarare a sancţiunilor impuse, ci şi de desprindere cât mai rapidă de economiile occidentale şi de integrare într-o colaborare economică fermă, multilaterală şi reciproc avantajoasă cu China, ţările din fosta URSS şi ţările BRICS. 

Revenirea Rusiei din buimăceala deceniilor trecute este definitivă şi ireversibilă, deoarece s-a convins, pe propria piele, că orice înţelegere cu americanii şi cu acoliţii lor europeni este încălcată cu prima ocazie convenabilă lor, cu invocarea chiar a normelor de drept internaţional pe care, cu nonşalanţă, le încalcă. Orice înţelegere cu asemenea parteneri rezistă atâta vreme cât ai forţa să le dai peste bot, încă din faşă, de la sesizarea intenţiei de a o încălca.  

Că Rusia a rupt-o definitiv cu diplomaţia şi cu modul capitalist de a face politică, o dovedesc declaraţiile lui Putin:

-        Rusia nu doreşte alte teritorii, nu are intenţii imperiale, dar îşi va apăra cu fermitate suveranitatea şi interesele naţionale.

-        Rusia nu doreşte război, dar nu se teme nici chiar de un război atomic!?

-        Rusia a renunţat la jocul perfid occidental de a discuta una în public şi de a stabili cu totul altceva în secret, prin discuţii ascunse.

-        Constatând că normele de drept internaţional au devenit neefective, datorită încălcărilor sistematice de către occidentali, Rusia cere stabilirea unor noi norme de drept internaţional, cu participarea tuturor statelor şi în folosul tuturor statelor.

Toate acestea dovedesc că nu este vorba de schimbări neesenţiale, pe ici pe colo, ale normelor vieţii şi relaţiilor internaţionale, ci este vorba de schimbarea fundamentală a relaţiilor care au dăinuit de-a lungul întregii epoci a civilizaţiei: legea forţei şi dreptul neîngrădit al învingătorului. Conform principiului din fizică, pentru stabilirea echilibrului, la forţă se opune forţă. Şi Rusia are forţa şi tăria morală de a se opune oricărui şantaj sau dictat american şi occidental.

Pe aceste fapte putem constata că lumea occidentului apune, lumea Rusiei răsare, o epocă apune, o nouă epocă începe.

În vreme ce „marii teoreticieni” ai lumii caută, analizează şi prevestesc căile de dezvoltare a capitalismului, considerat etern, ca forma de organizare socială care a descătuşat energiile societăţii şi a întronat „democraţia” şi „statul de drept”, dar care de fapt a înrobit complet popoarele, în vreme ce americanii se consideră deja „stăpânii lumii” şi îşi proclamă cu aroganţă „excepţionalismul”, ca dovadă a unei conduceri nesăbuite, tocmai când îşi frecau mâinile crezând că au îngenuchiat definitiv credula Rusie, prin trezirea bruscă a acesteia, nu numai americanii au primit lovitura fatală, ci întreaga epocă a civilizaţiei.

Brusc, lumea a devenit din nou multipolară, iar declinul americanilor a devenit nu numai inevitabil, ci şi iminent. În această situaţie, cel mai grav pericol îl prezintă armata americană. Dotată cu un enorm arsenal atomic, confruntată cu restrângeri de fonduri şi măcinată de rivalităţi, frecuşuri interne şi corupţie, penetrată de mafia drogurilor, de homosexualitate şi de islamism, armata americană reprezintă un pericol atât pentru omenire cât, mai ales, pentru propria ţară. 

Fără surle şi trâmbiţe, fără prevestiri şi proorociri savante, ieşită din vâltoarea evoluţiei societăţii umane, noua epocă îşi croieşte cu fermitate drumul şi îşi caută normele şi principiile.

Deşi a trecut doar o jumătate de an, viaţa a impus activităţii interne şi externe a Rusiei, câteva caracteristici care prefigurează trăsăturile noii epoci, ce abia începe.

Pe plan intern, se observă că:

-        Statul îşi menţine şi îşi întăreşte rolul de a conduce şi de a dirija activitatea economică şi socială la nivelul întregului teritoriu, pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a tuturor zonelor şi regiunilor ţării.

-        Statul asigură securitatea şi siguranţa naţională, infrastructura, învăţământul, sănătatea, premisele unei vieţi normale în toate localităţile, cu o grijă deosebită pentru creşterea copiilor şi educarea tineretului.

-        Totodată, fără nici o discriminare, toate naţionalităţile au drepturi depline de a-şi folosi limba, de a-şi păstra tradiţiile şi de a-şi dezvolta cultura, indiferent de mărime sau poziţie geografică.

-        Fără a se îngrădi critica şi opoziţia, acestea sânt canalizate nu spre răfuieli şi răzbunări politice, ci spre găsirea de soluţii mai bune şi mai adecvate condiţiilor date şi necesităţilor de perspectivă.

-        Se urmăreşte ca munca întregului popor să fie canalizată spre binele şi în folosul întregului popor şi aceasta nu se poate realiza în mod haotic, ci sub conducerea fermă a statului, cu măsuri de combatere drastică a tuturor actelor şi manifestărilor antisociale sau antinaţionale.

Pe plan extern:

-        Rusia a renunţat la jocul perfid occidental de a discuta una în public şi de a stabili cu totul altceva în secret, prin discuţii ascunse. Constatând că normele de drept internaţional sânt încălcate sistematic de occidentali, cere stabilirea unor noi norme de drept internaţional, cu participarea tuturor statelor şi în folosul tuturor statelor.

-        Rusia nu doreşte alte teritorii, dar îşi apără cu fermitate suveranitatea şi interesele naţionale şi adoptă politica discuţiilor deschise, fără presiuni şi condiţii prealabile, pe baza egalităţii şi avantajului reciproc, cu prezentarea publică a soluţiilor adoptate.

-        O caracteristică a colaborărilor la care Rusia participă constă în faptul că sânt numai de natură economică, benevole şi reciproc avantajoase, fără nici un fel de nuanţe ideologice sau militare. Asemenea uniuni economice n-au existat până în prezent şi prefigurează legăturile economice dintre popoare, în epoca ce vine.

Ca urmare a încheierii alianţei economico-strategice dintre Rusia şi China, s-a format un pol cu o putere economică şi militară formidabilă, care se opune şi se va impune în faţa polului condus de americani.

Polul condus de americani se află într-o profundă criză politică şi financiară, din care încearcă să iasă prin provocarea de mişcări insurecţionale destabilizatoare în diferite zone ale globului, pe plan extern, şi prin încurajarea acţiunilor naziste şi fasciste pe plan intern, în vederea instaurării unor dictaturi de-a dreptul fasciste, dar poleite cu democraţia „statului de drept”.

Polul format de Rusia şi China dispune nu numai de forţa militară şi de puterea economică de a înfrunta şi înfrânge polul condus de americani, dar dispune şi de forţa umană instruită necesară. 

Rusia şi China, dar mai ales China prin enorma sa piaţă şi prin imensele sale resurse financiare, au început ofensiva împotriva dolarului. Primul pas a fost eliminarea dolarului din plăţile dintre ele, iar al doilea pas a fost eliminarea dolarului din plăţile cu terţe ţări. A început procesul de eliminare a dolarului din plăţile din interiorul Uniunii Vamale Eurasia, din care fac parte Rusia, Belarus, Kazahstan şi doresc să se alăture Kârgâzstanul, Tadjikistanul, Uzbekistanul şi Mongolia. China a încheiat deja înţelegeri cu Qatarul şi cu Canada pentru eliminarea dolarului la plăţile reciproce.

Referitor la Ucraina, ţara în care s-au produs evenimentele ce au provocat şi iniţiat trecerea la o nouă epocă istorică, măcinată de corupţie şi cu conducători isterici şi inconştienţi, care au dat frâu liber acţiunilor fasciste la scară naţională, cufundată într-o profundă criză economică şi socială şi aflată la discreţia politicienilor americani şi europeni, se observă cu uşurinţă că ţara e în pragul dezintegrării şi reprezintă o sursă inevitabilă de conflicte între vecinii care o vor împărţi.

Paragraf preluat din studiul ’’’Structură şi evoluţie. Structuri fizice, cosmice, aura, sufletul şi credinţa în Dumnezeu’’’, înregistrat la ORDA, care a fost reeditat în ediţia a 3-a revizuită şi adăugită, de editura Matrix Rom, sub codul ISBN 978 – 606 – 25 – 0114 – 3, în decembrie 2014. Studiul se află în 8 exemplare la Biblioteca Naţională, în 2 exemplare la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” şi în 2 exemplare la Biblioteca Centrală a Universităţii Politehnica Bucureşti.